Către: Dl. Kelemen Hunor, Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional
Stimate domnule Ministru,
Ne adresăm domniei voastre azi pentru că suntem profund îngrijoraţi de mesajele recente transmise în legătură cu stadiul de autorizare a proiectului Roşia Montană.
Deşi valoarea excepţională a patrimoniului de la Roşia Montană este recunoscută la nivel naţional şi internaţional, a fost creată o falsă dezbatere în jurul acestui subiect. Valoarea sitului Roşia Montană este înscrisă în legile naţionale de protejare a patrimoniului cultural, iar Statul Român, prin ministerul pe care îl reprezentaţi ar trebui să acţioneze în consecinţă, să dezvolte politici de protejare a acestui patrimoniu şi nu să lase deschisă calea distrugerii sale.
În ultimele luni, amploarea fără precedent a ignorării prezentei acestui patrimoniu – care trebuie apărat, nu distrus – ne ridică multe semne de întrebare pe care am dori să ni le clarificaţi.
Constatăm cu îngrijorare că voinţa exprimată de reprezentanţii statului român, printre care şi ministerul pe care îl reprezentaţi, este identică cu cea a companiei miniere Roşia Montană Gold Corporation care propune realizarea proiectului Roşia Montană şi care doreşte în primă etapă finalizarea procedurii de autorizare a proiectului.
Este un fapt bine cunoscut că aţi declarat public în trecut aceea că menţinerea sau desfiinţarea statutului de monument istoric al tuturor galeriilor miniere situate în Masivul Cârnic de la Roşia Montană reprezintă o decizie vitală pe care autorităţile competente trebuie să o adopte în privinţa procedurii de autorizare a proiectului minier Roşia Montană. Ministerul pe care îl reprezentaţi, prin direcţia sa deconcentrată din Judeţul Alba, a emis deja, la data de 14 iulie 2011, Certificatul de descărcare de sarcină arheologică (“CDSA”) Nr. 9/2011, prin care s-a descărcat arheologic întreaga suprafaţă a Masivului Cârnic, cu excepţia punctului Piatra Corbului. La fel de bine cunoscut vă este aspectul că actul CDSA nr. 9/2011 pentru Masivul Cârnic face obiectul unei acţiuni în anulare[1], date fiind declaraţiile recente ale Domniei Voastre potrivit cărora ordinul de declasare a Masivului Cârnic nu va fi emis până la soluţionarea litigiului vizând legalitatea certificatului de descărcare de sarcină arheologică amintit[2].
Cu toate acestea, declaraţii recente ale unor reprezentanţi ai Ministerului Culturii, dar şi ale companiei miniere Gabriel Resources pun declaraţiile Domniei Voastre într-o cu totul altă lumină şi ne ridică semne de întrebare legitime.
În cadrul emisiunii difuzate de postul de televiziune TVR1 din data de 23 februarie 2012, Domnul Secretar de Stat în cadrul Ministerului Culturii, Vasile Timiş, arăta aceea că “Ministerul trebuie şi este obligat să spună ce este acolo, să spună care sunt metodele de conservare, sau dupa caz, după analiza şi discuţia în cadrul Comisiei Naţionale de Arheologie şi a Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice, să dea avizul sau nu, după caz. Vreau să vă spun foarte simplu că ţine de o decizie politică, ce va fi asumată după acordul de mediu, dacă va fi dat sau nu va fi dat, şi evident această decizie ţine de decizia şi de punctele de vedere de la mai multe ministere[…] mai este încă o documentaţie alcătuită de către mine şi de către colegii de la patrimoniu, în care sunt exprimate anumite condiţionalităţi şi ce trebuie să facă şi colegii de la Gold şi evident, după aceea, şi celelalte instituţii responsabile, şi este la cabinetul domnului ministru şi sperăm să aveţi o decizie cât mai repede[…]Vreau să fac o precizare că guvernul nu demult a dublat redevenţele, cred că lucrul acesta se ştie, şi lucrul acesta trebuie spus, în egală măsură în atitudinile noastre destul de controversate uneori trebuie să ţinem cont şi de o uzanţă să spunem la nivelul structurilor europene cu compromisul care nu compromite, şi aici aş recomanda, nu este timp acum, aş recomanda să fie observată şi convenţia de la Valetta, care spune că poluatorul plăteşte, cred că Goldul şi-a asumat lucrul acesta[…]şi, într-un cuvânt, Ministerul Culturii, în ceea ce priveşte un monument cu clasarea sau declasarea lui, trebuie să spun şi iar foarte pe scurt, ca să se-nţeleagă. Un monument devine monument după analiza lui, în cadrul comisiei naţionale care exprimă o părere ştiintifică, care este convertită prin ordin de ministru în act administrativ. Tot aşa se şi declasează”.
La scurt timp după emiterea acestor declaraţii oficiale din partea Ministerului Culturii, titularul proiectului de la Roşia Montană, Gabriel Resources a făcut public un raport de activitate trimestrial[3] în care afirmă aceea că “Significant progress has been made in July 2011 with the issue of an archeological discharge certificate for the Carnic open pit (“ADC”). In order to end the protective archeological regime covering the proposed site of the Carnic open pit, RMGC now awaits formal confirmation that the Carnic massif has been removed from the List of Historical Monuments by the National Monuments Committee and the Minister of Culture”.
Am redat pe larg declaraţiile recente în privinţa procedurii de declasare a Masivului Cârnic şi de radiere a sa din Lista Monumentelor Istorice pentru că dorim ca pe această cale să apelăm la Domnia Voastră pentru o serie de clarificări extrem de importante privind aspectele vizate.
Înţelegem în primul rând că există la momentul de faţă un dosar întocmit în vederea declasării Masivului Cârnic şi radierii sale din Lista Monumentelor Istorice. Este aceasta decizia politică la care se referă Domnul Secretar de Stat Vasile Timiş? Dată fiind terminologia folosită, oarecum inedită în privinţa unor proceduri de autorizare care se desfăşoară la nivelul unor autorităţi administrative, aceea de “decizie politică” , vă rugăm să elucidaţi sintagma amintită.
Înţelegem din aceleaşi declaraţii ale Domnului Secretar de Stat Vasile Timiş că decizia recentă a Guvernului de a dubla redevenţele este în strânsă legătură cu “decizia politică” care va fi adoptată curând în privinţa declasării Masivului Cârnic. Acest aspect comportă de asemenea clarificări. Este “decizia politică” în privinţa Masivului Cârnic condiţionată de dublarea redevenţelor cuvenite Statului Român din extragerea resurselor minerale?
De asemenea, vă rugăm respectuos a elucida aplicabilitatea principiului ‘poluatorul plăteşte’ – general înţeles ca desemnând un set de măsuri administrative şi financiare prin care titularii unor activităţi cu impact semnificativ asupra mediului trebuie să evite producerea consecinţelor negative asupra mediului dar şi să repare daunele aduse mediului prin acţiunile/inacţiunile lor. Dacă consideraţi că acest principiu se poate aplica în cazul patrimoniului cultural, vă rugăm sa ne comunicaţi modul în care daunele asupra patrimoniului cultural – neregenerabil – ar putea fi reparate.
Într-un final, vă rugăm a ne preciza toate organismele, comisiile şi specialiştii cu rol efectiv în luarea deciziei de declasare a Masivului Cârnic şi, implicit, de radiere a sa din Lista Monumentelor Istorice şi când estimaţi că această decizie va fi adoptată sub semnătura Domniei Voastre.
Eugen David
Alburnus Maior
Campania Salvati Rosia Montana
[1] Actiunea a fost introdusa de catre asociatiile Alburnus Maior, Salvati Bucurestiul si Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu si se afla pe rolul Tribunalului Cluj, Sectia de Contencios Administrativ, dosarul nr. 8243/117/2011.
[2] http://www.thediplomat.ro/articol.php?id=2350
[3] http://www.gabrielresources.com/documents/Fourth_Quarter_Press_Release.pdf
